Zilele astea am ras bine cand am citit stirea cu babuta din Armenia care a taiat cablurile de fibra optica si astfel a lasat Georgia fara serviciid e internet timp de vreo 12 ore. Iaca ca ce nu reusesc o mie de hackeri adevarati reuseste o batrinica de 75 de ani fara nici un fel de cunostinte in domeniu.
Se pare ca femeia risca vreo 3 ani de puscarie insa momentan a fost lasata sa se duca acasa plus ca a devenit celebra in toata lumea
Se pare ca femeia risca vreo 3 ani de puscarie insa momentan a fost lasata sa se duca acasa plus ca a devenit celebra in toata lumea
ha,ha,ha ,dar cum a putut reusi
RăspundețiȘtergeren-am inteles ce trebuie sa fac cu skimbul de linck-uri care le-ai mentionat in comentariu ,adica sa te trec la legaturi :?: explicate mai bine ca nu prea sunt as in ale bloggeritului
http://www.youtube.com/watch?v=xRPH3hzgNlw
RăspundețiȘtergereSufletul tau sa vibreze in armonie si pace, iubirea sa te primeasca in bratele-i pline de caldura si duiosie, iar norocul sa te urmeze oriunde!
RăspundețiȘtergereun weekend minunat plin de multa dragoste si impliniri !stimate IASI
RăspundețiȘtergerePOEMUL COPILĂRIEI
RăspundețiȘtergereA trecut timpul, a trecut
Fără cuvinte, făr-o veste,
Lăsând în urma lui, lăsând
Decât miraj, decât poveste!
Retras în sine, îl ascult,
Îi ascult plânsul, râsul, zborul,
Eu, personajul de demult,
Şi eu, de astăzi, scriitorul.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu,
- Nevrând să îl imit pe Creangă -
Spre trecut trag mereu, mereu,
Căci dragă mi-este, - cât de dragă! -
Pierdută pentru veşnicie,
Ca o corabie în zări,
Frumoasă, făr-asemănări,
Iubita mea copilărie!
O, şi acolo, în trecut,
Parcă o văd venind pe mama,
Cu părul ei bălai, frumos,
Şi ochi căprui, cum este toamna,
Cum ca-ntr-o operă de vis
Îşi mângâia copilul dulce,
Poveşti frumoase îi spunea
Şi îi cânta, ca să se culce.
Cât de frumoase amintiri
Sunt cele-ale copilăriei!
Mi-aduc aminte chipul drag
Al Lui Iisus, şi al Mariei.
Era de Paşti şi mă duceam
La-mpărtăşit, de dimineaţă,
Pe nemâncate, ca să fiu
Curat la trup, senin la faţă,
Şi ce senzaţie trăiam,
De mă născusem parcă iară,
Dar nu din carne, ci din duh
Ce mirosea a primăvară!
Ca toţi copiii, la scăldat
Nu ratam poate niciodată
Să merg, împins de-un dor curat
De-a prinde-n braţe lumea toată.
Mă mai loveam din când în când,
Dar nu ştiam ce este rana,
Căci mă gândeam: Acasă-ajung
Şi-acolo mă aşteaptă mama!
Mă bandajează cu-n crâmpei
De carpă umedă şi rece,
Iar eu privesc cum mâna ei
Mă mângâie încet… Şi-mi trece.
Îmi zice tata un cuvânt
Mai îndârjit, ca o povaţă,
Cu glasul tare, chipul blând…
O contradicţie măreaţă.
La mare, noaptea, toţi plecam
În zori de zi, întotdeauna.
Când în maşină mă suiam,
Aş fi primit cu mine luna,
Atât de fericit eram,
Că nu pot scrie sentimentul,
Nici necuvântul n-ar putea
Să-i inventeze alfabetul.
Miros de ceai şi de cafea
Aveam în nări, în ochi splendoarea
Vieţii, aşteptând, simţind
Că mâine voi atinge marea.
Un înger pur, netemător,
Slăvind icoana tinereţii,
Desculţ umblam prin ploi, desculţ
De ghete şi de grija vieţii.
Pe râuleţele de ploi
Puneam chibrituri să plutească,
Apoi la-ntrecere ne luam
Cu-aceste bărci din lumea noastră,
Noi, vechi prieteni, toţi crescuţi
continuare...
....urmarea poemului
RăspundețiȘtergerePe-aleea veche, legendară,
Unde alunii nevăzuţi
Îşi mişcau coama milenară.
Sau la cules de melci mergeam,
Şi de-aia inima îmi creşte
Când Barbu lumii povesteşte…
La plasă sau la kil’ vindeam.
Munceam o zi pentr-un bănuţ,
Dar banul ala… Ce valoare!
Când îl prindeam nerăbdător
Cu mâini micuţe şi murdare!
Multe-s de spus, multe poveşti
În mintea caldă mi se-arată,
Dar printre ele strălucesc
Mai mult acelea de zăpadă,
Căci sărbătorile de vis,
Pe care iarna le-mpleteşte,
Sunt tot ce are mai frumos
În el, un suflet ce trăieşte…
Cu Moş Crăciun venind tiptil
La brad, cadouri să aducă,
Cu sănii lunecând frumos
Pe pârtia legată-n luncă,
Cu glasuri calde de copii
Şi seri frumoase, de poveste,
Încât ce-a fost şi nu mai este
Nu poţi trăda, nu poţi răni.
Iar azi, iar azi… pierdut e totul,
Neliniştit şi tainic crez.
Aş plânge, dar o să vă pară
Că nu-i normal, exagerez,
Deşi cât de fragil e omul,
Cât de firav şi de umil
În faţa timpului, nu ştie,
Şi asta-l face iar copil.
Dincolo de a sorţii faţă,
Dincolo de al ei ecou,
De tinereţea ce îngheaţă
Şi nu va mai zâmbi din nou,
Ascunşi acolo, în abisuri,
Dar luminaţi de Dumnezeu,
Tinzând mereu spre puritate,
Doi ochi frumoşi trăiesc mereu.
Cu acei ochi privesc iubirea,
Copilăria ce-a trecut.
E-atat de mare fericirea,
Şi totuşi cât de abătut
De la-l ei zbor, mă simt întruna,
Şi-n loc să plâng de fericit
Că am trăit-o cu putere,
Eu o jelesc, că a murit!
Esenin mi se pare-aproape
De zborul şi de plânsul meu;
Pe Eminescu-l simt în lira
Regretului, şi-mi este greu;
Din când în când mă-ndeamnă Puşkin
Să lupt, urlând, ca un bărbat
Adevărat, care iubeşte
Doar prin instinct, descătuşat!
Ca Lenau caut prin sertare
O amintire, un cuvânt,
Îndurerat de despărţirea
Ce n-o poţi şterge pe pământ.
Aş pune cărţile deoparte
Pe-un câmp de flori, şi foc le-aş da!
Şi-aşa, cu fiecare carte
Ce arde, să salvez ceva!
Iertaţi-mi zâmbetul ce cade
În suferintă ne-ncetat!
Nu-s demn să plâng printre cuvinte
Când alţii plâng cu-adevărat,
Dar pură, ea, copilăria,
Cu tot ce-a fost, cu ce-a rămas,
O voi rosti întotdeauna,
O voi păstra mereu în glas.
Că deşi timpul răvăşit-a
Această lume-armonioasă,
În ea sunt toţi ai mei alături
Şi nimeni nu-i plecat de-acasă,
În ea îmi strâng în braţe fraţii
Cu care azi abia vorbesc,
În ea îmi strâng părinţii-n braţe
Şi pot să strig că îi iubesc,
Acolo mi-a rămas un zâmbet
Ce astăzi uit să-l dăruiesc…
(Octavian, 2010)
Moş Crăciun cu barba sură,
RăspundețiȘtergerete-am văzut în bătătură,
înotând printre nămeţi
eu mă tem să nu îngheţi.
Ţi-am fiert vin cu scorţişoară
şi o ţuică tărişoară
iar de eşti înfometat,
am să-ţi dau şi un cârnat,
iar de asta nu-ţi va place,
iute mama îţi va face,
o fripturică gustoasă,
din a lui Ghiţucă coastă.
Aşa-i că tu salivezi?
Baliverne să nu crezi!
Este criză şi ţi-oi da,
vise aşa cum chiar şi mata,
an de an ne amăgeşti
şi pe noi ne-mbrobodeşti…
Că aduci cadouri multe ,
cine are timp s-asculte?
Dar eu totuşi încă ştiu…
c-ai un spirit ce e viu .
Secole ai stăbătut
aşa cum lumea a vrut,
Naşterea Lui să o facă,
celor mici ca să le placă.
Îţi spun sincer, nu te mint,
ştiu că eşti un simplu mit.
Totuşi, uite că-ndrăznesc,
cuvinţele să-mpletesc ,
şi să-ţi spun eu printre rânduri ,
multe din a’ mele gânduri :
Moş Crăciun dacă exişti,
mângâie tu ochii trişti ,
fă-te măcar pentru-o clipită
un poştaş sosit în pripă.
Fiindcă ştiu că eşti sărac,
eu te rog să bagi în sac,
sănătate pentru toţi,
iar atunci când ai s-o scoţi
dă-o tu cu dărnicie,
celor ce-mi sunt prieteni mie.
Ba să dai şi celor care,
anul ăsta m-au înjurat,
spune-le că e păcat
ca-n aceste clipe Sfinte,
să-şi mai aducă aminte,
de nimicuri fel de fel…
Unde pleci aşa grăbit,
fără ca să fi citit,
lista mea pe care-o scriu
cu un gând mereu hazliu?
Nu uita tu dragul meu,
ca să pui în sacul tău,
ce-i place Lui Dumnezeu:
armonie, şi credinţă,
pentru orişice fiinţă.
Mult noroc să pui în tolbă
fără a sufla o vorbă.
Cred c-ar fi foarte frumos
de la-i face lipicios.
Să împarţi cu dărnicie,
tuturor, şi bucurie .
Mă cam uit la sacul tău
cu ceva păreri de rău. ..
Eşti bătrân nu am ce-ţi face,
ai uitat şi îţi dau pace!
Mai încape, mai încape,
în sac şi prosperitate,
că e nevoie de ea,
să scăpăm de criza grea.
Deci te rog eu n-o uita!
Ce te mişti aşa încet?
Fă din muză un buchet ,
pe care să-l dăruieşti
celor ce scriu azi poveşti.
Sau mă rog… şi poezii,
cu sufletul lor de copii.
Să laşi şi la casa mea,
un fir mic te-aş mai ruga.
Mult succes dă tuturor
iar de vrei şi mult umor,
ca în anul care vine,
să le fie mult mai bine.
Mai am doar o fantezie,
să-ţi schimbi a ta poezie…
“Ho, ho, ho” e prea banal
în acest timp hibernal…
Tare m-aş mai bucura,
dacă tu le vei ura,
tuturor să aibă parte
de-un Crăciun precum în carte.
Naşterea Lui să le fie un prilej de bucurie.
|.*.-.´.*.-*.-.´.*.-*.-.´.*.-*.-.´.*.-.
|´.*.|¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯
|*.-.| … VA DORESC UN
I*.-.I…CRACIUN FERICIT
|´.*.|……….. )
|*.-.|……….. /)
|´.*.|……… ( , )
|*.-.|….….|░░░|
|´.*.|……..|░░░|☆
|*.-.|…..☆|░░░|¸¤“˜¨
|´.*.|…¨˜“¤|░░ഐ¤გ“˜¨
|*.´.|…¨˜“გª¤.¸::.¸.¤ªგ“˜¨¨
|´.*.|…¤.¸*¸.¤ª“˜გ“˜¨¨
|*.-.|…¸.¤ªგ“˜¨¨ …
I*.-.I…SI UN AN NOU PLIN DE
|´.*.|… …… SANATATE SI BUCURII !
|*.-.|______________________
|´.*.-*.-.´.*.-*.-.´.*.-*.-.´.*.-.*.-.
Aho, aho, prieten bun…
RăspundețiȘtergereCare stai pe sait acum…
I-an opreste-te din scris…
Si-asculta ce am de zis…
N-am intrat sa te stresez …
Am intrat sa iti urez …
La Multi Ani si fericire …
Casa plina de iubire….
Punga plina de multi bani ….
Sa traiesti la Multi Multi Ani!!!!!!!!!!!!!!!
¨¨¨¨¨¨¨¨¨. *
RăspundețiȘtergere¨¨¨¨¨¨¨¨¨ **
¨¨¨¨¨¨¨¨¨*o*
¨¨¨¨¨¨¨¨ *♥*o*
¨¨¨¨¨¨¨***o***
¨¨¨ ¨¨¨**o**♥*o*
¨¨¨¨¨**♥**o**o **
¨¨¨¨**o**♥***♥*o*
¨¨¨ *****♥*o**o****
¨¨**♥**o*** **o**♥**
¨******o*****♥**o* **
****o***♥**o***o***♥ *
¨¨¨¨¨____!_!____SARBATORI FERICITE !
,,Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât, dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut şi că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorinţă.
RăspundețiȘtergereSă-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui “îmi pare rău”, “iartă-mă”, “te rog” şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.”
(Gabriel Garcia Marquez)
Ziua de azi si cele ce vor urma, sa va aduca lumina in suflet si-n gand !
O imbratisare calda si-un pumn de sperante , trimit catre inimile voastre !
cu drag …….Anana